M-am dus sa-l iau pe Nicusor de la job si de departe, vazand masina cum se apropia, mi-a facut semn de autostop. Am intrat in joc si am oprit cu o fata oparita, putin mai incolo de unde statea el..
- Haideti, urcati mai repede!
- Vai, multumesc, zice el suindu-se greoi, mergeti pana la Craiova?
- Nu. Pana la Popestii Leordeni, eu, acra.
- Eh, ce sa faci... Poate gasesc alta cursa pana la Craiova.
Pauza.
- Deci cat dati?
- Pai, cat cereti?
- Cat crezi mata, zic eu. Lasa, ca ne intelegm mai incolo ( :D)
- Eh, asa sa fie, de la mine mai putin, de la Dumnezeu mai mult.
Dupa care am inceput sa radem in hohote. Copiii ne urmareau din spate nedumeriti.
4 comentarii:
:)) Ce simpatici sunteti.
Picii ce isi ziceau in sine "chiar e tata?"
A, nu se indoiau de el.. I-am vazut in oglinda cu spranceana ridicata si ma gandeam ce bizar li se pare totul. Noi tot in Romania traim cumva, ei saracii, de unde sa stie?
Vad ca sunteti 6 copii acolo, nu 4. Va jucati :d - Alina
Ei, nu ma gandeam chiar la modul concret ca nu l-au recunoscut :)
Trimiteți un comentariu