Ani

Rasfoiesc cartile aduse din tara. Ce bucurie sa il intalnesc iar pe Mircea Eliade... nu ma plictisesc sa ii cumpar iarasi toate cartile.
Asa ca acum recitesc Nunta in cer. Eliade povesteste despre o Ileana. Imi place numele asta, si, involuntar, ma gandesc 'daca o sa am o fetita, o sa o cheme Ileana'. .. Abia apoi ma trezesc la realitate. Am 40 de ani si sansele sa mai am o fetita sunt aproape de 0. Asta da salt in timp. Parca e un gol prea mare intre 20 si 40, ori au trecut prea repede, ori altcineva i-a trait pentru mine. Daca nu ar fi copiii sa imi reaminteasca anii, as crede ca cineva a facut o gluma. Timpul asta, ce notiune alunecacioasa! De ce nu s-a inventat oare alt nume, care sa masoare varsta sufletului, nu a corpului celui plin de bube?