Clipe

Duminica am fost la un meci de fotbal. Al patrulea, in doua zile, pentru Codrin. Din pacate, echipa lui e una slaba si au luat bataie in fiecare meci, spre exasperarea lui Nick. Dar pana si intr-un meci de fotbal poti sa gasesti lucruri frumoase, uneori.

Cand am ajuns acolo, n-am stiut unde sa ma asez cu scaunul pliant, asa ca m-am plasat langa un grup mai mare de parinti, care la un moment dat, spre oroarea mea, au aplaudat si au zbierat din toti rarunchii cand echipa lui Codrin a primit un gol. Clar, ma asezasem la tribuna gresita.
Ce m-a oripilat si mai tare a fost o femeie grasa, cu un copil in brate, care tipa excitata la fiecare gol:

"Come on, show them, you're smarter"!
Really?
Nu era de ajuns ca scorul era 5-0 pentru ei, mai trebuia sa si urle asta. Quelle vache!

Noi, astilalti, pe aceeasi linie cu ei, inghiteam in sec.
Nick se consuma pe margine, abia se abtinea sa nu sara la joc, sa le arate el cum se face.
Nectarie intelesese despre ce e vorba si, la un moment dat, s-a repezit pe linia terenului si a sughitat mic : "Come on, Codrin!" Apoi l-a apucat o criza de tuse. L-au luat fetele repede si l-au oblojit, mare crai si asta mic, se facea ca sufera sa capete mai multi pupici pe obrajii grasi.

Jocul era unul de aparare mai mult, pentru echipa lui C, si atat de tare m-a agasat echipa cealalta, ca nici nu m-am mai uitat la poarta lor, stateam si priveam cum se consuma Nic pe margine si deja aveam imaginea perfecta a tot terenului.

Un mic amanunta insa, a schimbat soarta rusinoasa a jocului : Codrin intr-o incercare disperata de a nu dezamagi, isi face drum printre aparatorii celeilalte echipe si avanseaza spre poarta. Nu cred ca s-ar fi finalizat intr-un gol daca adversarii lui nu ar fi recurs la un mic siretlic, acela de a-l faulta in terenul lor. Asa ca, au avut parte de un 11 metri, pe care Codrin l-a executat.

 Balet :)

Flic-flac

Multe lucruri ne-au trecut prin cap atunci, mie si lui Nick, in acele 3-4 minute de asteptare cat s-au aranjat lucrurile. Sigur va cadea, dintr-o prea mare energie, va suta pe langa balon si va cadea in poponet langa mingea neatinsa, sau va da peste poarta, ba si mai rau, va da mingea exact in bratele portarului. Erau asa multe posibilitati, ca nu mai aveam timp sa le derulam in cap, oricum, sigur nu va da gol, pana si eu de pe margine ma simteam neputincioasa si infricosata de asa mare responsabilitate, antrenorul lor aproape ca nu-i rugase in genunchi sa dea si ei, macar un gol, golul onoarei!

Ma uitam la bebelusul meu, cu obrajii umflati, era emotionat, isi facea calcule in minte, isi aranja mingea si...

Atunci a sarit Nick de pe margine si s- a razbunat:

"Yesss! You are smart AND BEAUTIFUL!"

What a glorious day!