Olguta ne-a amintit in fiecare zi cat mai e pana la ziua ei. Avea atata harnicie si bucurie in ziua mult-asteptata, ca ma uimea. Am intrat in jocul ei si m-am bucurat cu ea, pentru ea, gandindu-ma ca bucuria asta nu o sa dureze vesnic, si sa o las sa savureze copilaria, inocenta, bucuria. Chiar mi se parea putin afazica, in atatea griji si probleme, inauntru si afara, dar ea, dulceata, nu le stie. Parca imi aduc vag aminte ca si mie mi se parea fenomenal ca implineam 12 ani :). I-am luat un inelus de la Manastirea din Arizona, de argint, pe care sunt scrise cateva cuvinte, si o pereche de pantofi, pe care stiu si-gur ca ii descoperise in garaj, dar ea tot s-a bucurat de ei.
E frumos ca inca are resurse sa accepte lucruri simple, alte fete de varsta ei au prieten, brrr.
Am plutit toata ziua, m-am bucurat foarte tare si am fost recunoscatoare ca am putut sa imi aniversez inca odata iubitii mei. Ca Nicusor e sanatos si ne iubim si Olguta noastra creste.
Bineinteles ca iar ne-am adus aminte cum a fost la nasterea ei, poveste comica pe care o spunem an de an. Nu ne saturam sa radem de ea si parca e la fel de amuzanta. :)
Pentru fiecare:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu