PLATINA

Am ajuns la manastire unde am fost primiti cu multa bunavointa.. Datorita pataniei noastre, toti calugarii ne priveau cu simpatie..:)
Am aflat ca exact cand ajunsesem noi era hramul bisericii- Sf. Herman of Alaska, si multa lume fusese dimineata la slujba, era plin acolo.
Unul dintre fratii de la manastire a spus ca multa lume adusese Sfantul, pana si pe noi ne scosese din groapa ca sa ajungem acolo de ziua lui:)

Father Nikolai ne-a marturisit ca pe primul loc intre natiile care vin sa viziteze Platina erau romanii.. Chiar inaintea rusilor.. Asta ne-a mirat foarte tare si ne-a bucurat. Aveau un respect imens pentru Romania, aproape toti calugarii de acolo(in numar de 12) cunosteau pe Stefan Cel Mare, Manastirea Petru Voda, pe parintele Iustin, pe parintele Calciu si multi dintre preotii nostri mai rasariti. Stiau despre romani ca sunt un popor credincios...

Imediat ce am ajuns acolo, ne-au pus la masa, era masa de seara.. Pe o farfurie imensa, in mijloc, stateau 2 linguri de pilaf cu legume.. Ma gandeam ca nici macar Corneliei nu o sa-i ajunga :D.
Si ca in inmultirea painilor, ne-a mai si ramas.. haha, de fapt, toate conceptele de normalitate din capul meu au fost spulberate in seara aia..

Am intrebat unde ne putem spala, si ne-a raspuns un calugar ca n-au apa calda, doar un butoi cu apa incalzita de soare, deci nitel calaie.. Am fost la o baie improvizata si ne-am spalat de praf, la buda era... ca la buda, dar curat.
Cum se apropia noaptea, ne-au dus la o casuta, in afara manastirii si ne-au spus ca acolo vom dormi. Nicu a fost foarte impresionat cand a auzit ca a fost construita de parintele Serafim, nu mai puteam de bucurie, atatea emotii parca ne anesteziasera, le primeam una dupa alta zambind tamp..
Cabanuta era mica, cu doua paturi late, si iar m-am gandit, ce ma fac cu copiii mici?? n-o sa avem loc deloc, o sa fie frig noaptea, doar e in padure, fara electricitate, fara soba(era un anunt mare acolo ca nu e voie sa faci focul decat in anotimpul ploios), etc...

Calugarul care se ocupa de oaspeti era mic, il chema Donald si ne zambea linistit , cred ca nu intelegea deloc spaimele mele de mama, asa ca mi le-am inghitit si am inceput sa ma bucur de priveliste..



Pe dinauntru, cabana era frumoasa, simpla , cu o sobita mica intr-un colt si multe ferestre, prin care puteai vedea in toate partile (Fr. Donald ne-a spus ca noaptea putem vedea caprioarele cum se apropie de cabanute, curioase de priveliste).
Intr-un alt colt era o policioara cu cateva carti ale parintelui Serafim Rose si cateva scrieri ale parintilor Bisericii.. Pe noptiere stateau 2 lampi cu bec, in caz ca voiai sa citesti noaptea..

Dupa ce ne-am instalat, am luat lanterna data de Fr. Donald si am plecat cu Olguta, sus in manastire unde se facea slujba de noapte.
Nimic nu m-a inspaimantat, desi era padure si animale salbatice, ma simteam in siguranta. In biserica erau cateva lumanari aprinse la icoane si atat.. Mai mult nici nu era nevoie. Calugarii cantau frumos, un stil de muzica gregoriana, foarte placuta.
Am stat putin si apoi am plecat la mormantul parintelui. Nu mai aveam rabdare.

Undeva sus, pe o colina, veghind linistit biserica, era mormantul lui. O luminita mica palpaia, pe margine cateva bancute. Am stat acolo, simtind linistea si pacea din alte taramuri.
Era ceva statornic, noi veneam si plecam, la fel si calugarii, parintele era singurul care ramanea.
Era mort, dar inca viu, chemand oameni noi catre Ortodoxie.

Se facuse intuneric asa ca am plecat inapoi catre cabana.

Acolo, am dormit ca niste prunci, cum demult nu mai dormise niciunul dintre noi.
Ne-am sculat dimineata in aerul rece si nu ne mai venea sa plecam. N-am avut nevoie de nicio lumina, de nicio patura, de nimic..

Dimineata ne-a intampinat Fr. Nikolai si ne-a spus ca iar suntem majoritari in biserica:)), venisera 5 romani din Sacramento dis-de-dimineata.
Liturghia a durat putin, intr-o ora jumate era gata..
La Slujba au fost cativa rusi, Alexei cu baietii lui, maicutele de la Schitul Sf. Xenia, o credincioasa tocmai din Bagdad, inca 2 fete care pareau din Egipt si noi, romanii... Slujba a tinut-o parintele Gherasim, in limba engleza.

Ascultam slujba si mi se parea atat de greoaie limba asta, parca nu se potrivea cu formulele bisericii. Desi ma simteam ca acasa acolo, de fapt, ca la Bradetu, la parintele Filotei, limba era o bariera destul de grea ca sa simt cu adevarat slujba..


Si la un moment dat am auzit raspunsuri de la strana:"Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh", si cantarea "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare.." si mi-am dat seama ca o fac pentru noi, dragii, ca sa ne simtim ca acasa..

La momentul in care se spune "Tatal Nostru" staretul l-a trimis pe baiatul lui Alexei sa il roage pe Nick sa spuna el cu glas tare rugaciunea, in limba romana.:))
S-au impartasit calugarii, maicutele si copiii. Apoi am mers la masa...

Fr. Gherasim era de o voiosie molipsitoare, i se invarteau ochii in cap cand se uita la copii, nu mai putea de dragul lor. Parea tanar, de pana in 40 de ani, si ca mai toti calugarii de acolo parea intelectual. Avea niste maini mari, si niste degete lungi de pianist, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc oare cum a venit la ortodoxie..

Cred ca majoritatea calugarilor plecasera din facultate, altfel cum sa ajunga la Ortodoxie (atat de greu de gasit in America) daca nu prin scrierile parintelui Serafim Rose?
Si din ce am vorbit cu ei, pareau toti foarte cititi, aveau mult bun simt, nici o stridenta nicaieri..
Parintele Gherasim la sfarsitul mesei de Duminica ne-a intrebat daca avem ceva neclaritati si ne-a provocat sa-i punem intrebari. Ii placea sa vorbeasca, parca dorea sa se ia la tranta cu cineva intr-ale dogmei:), era o adevarata sursa de ortodoxie..

Era o lume foarte diferita de restul Americii, si care in mod ciudat semana mult cu manastirile din Romania. Toti acei calugari de acolo, erau si tineri si batrani, legati intre ei de Hristos, adusi de prezenta discreta a parintelui Serafim, aveau ceva impresionant.. Si faptul ca cineva din America ascunsa, intr-o manastire fara legaturi evidente cu lumea exterioara, fara internet, fara electricitate auzise de noi, romanii, ne-a mangaiat sufleteste.

Cat am stat acolo mi-am dat seama cat de inutil ne adunam greutati pe umeri, pentru ca se poate trai simplu, fara complicatiile lumii de azi, care aduna, aduna, aduna in noi, impovarandu-ne cu griji si probleme false, ca sa uitam ca trebuie sa fim cu mintea si cu sufletul numai la Hristos..

Am plecat de acolo si inca ne mai aducem aminte cu drag de ei, pentru ca ne-au atins sufletele intr-un mod neasteptat. Platina este pentru noi motivul existentei Americii. Pentru astfel de locuri, Dumnezeu tine continentul acesta, astfel de perle ascunse au o valoare incomensurabila.