Drumul pana acolo a fost superb, printre munti, urcand si coborand, sus la 2000 m, jos la campie, trecand prin paduri grozave, pline de verdeata si maretie.
Am plecat din desert, am trecut prin munti, am ajuns la campie, si apoi la Platina. Am facut pe drum 6 ore, mari si late..
La inceputul calatoriei ne-am oprit la 2 popasuri.
Trebuie sa povestesc putin de aceste popasuri, sunt absolut geniale, iar oamenii isi dau foarte mult silinta sa le faca cat mai deosebite. Tin minte de acum 7 ani, un popas prin Oregon care semana cu o gradina botanica: tufe mari de flori, care abia inflorisera, de toate culorile, roz, rosii, galbene, alei micute pietruite fin, cu linie trasata ca sa nu se amestece cu iarba, cismele micute la fiecare cotitura, masute din piatra la care sa stai sa bucuri ochiul launtric, o incantare.. aproape ca ti-era jena sa mergi la toaleta.. haha, caci de fapt asta e scopul acestor popasuri, sa restranga mizeria(umana) cat mai dragut cu putinta...
Toaletele sunt largi, cu hartie din belsug, nu miros urat si de fapt cred ca sunt proiectate de oameni care isi petrec foarte mult timp pe tron, cu multa grija pentru detaliu si bun simt..
Acum am gasit un popas in campie, si unul in munti. Sunt puse pe cate o autostrada, cam la 50 de mile distanta, poate si mai mult. Cel din campie avea iarba tunsa la milimetru, culori proaspete si mult loc de alergat pentru picioruse mici si amortite.
Desi era arid in afara popasului, vegetatie uscata, ciulini si cate un pom razlet aruncat pe ditamai intinderea, aici erau stropitori puse peste tot, care udau iarba de cateva ori pe zi fara sa faca balta.. Ne-am bucurat ca am intalnit alta famile de 3 copii, care din pacate tocmai plecau.. asa ca ai nostri s-au jucat singuri..
La al doilea popas, erau semne care avertizau soferii de caprioarele salbatice, mereu doritoare sa-si riste viata in cate un salt mortal in fata masinilor.. Cat am stat acolo am zarit pe putin 5 caprioare, din care una era cu 2 pui. Intai mama, a venit tematoare aproape de sosea, apoi au urmat-o si cei doi pui, unul dupa altul.
M-am dus repede la strada, sa le sperii, sa nu cumva sa-i vina in minte mamei sa treaca strada cu cei 2 pui dupa ea, dar ea linistita mi-a intors spatele, si s-a pierdut in padure...
Pe cat ne apropiam de Platina, pe atat incepeau copacii sa fie mai ciudati, unii erau contorsionati, crescuti orizontali pe cate o colina, apoi explodand brusc catre cer: o impotrivire organica la moarte, cautau cerul din instinct;
altii mici, arsi, tristi- incendiul le taiase avantul si le potolise setea de viata.
De la Red Bluff, mai erau 40 de mile pana la Platina, intinse pe mici coline si vai, si drumul a fost o incantare pentru copii, ne simteam ca-n roller coaster, cu viteza mare. Cea mai incantata a fost Cornelia, care a tinut-o intr-un ras si un racnet tot drumul:))
Cand am ajuns la Platina am rasuflat usurati: gata, am zis, bine ca am ajuns, acum sa gasim manastirea... Nu era nici un indicator, pe nicaieri..
Am coborat in orasel si am intrebat la o benzinarie, si asa am gasit drumul.. Drum care era de pamant, un pamant nisipos si uscat, foarte alunecacios.. Pe cat urcam pe drumul acela, pe atat devenea mai nesigura toata cautarea.. Nimic, nici un indiciu.. La un moment dat drumul s-a bifurcat si a pornit in spatele nostru alta poteca rosiatica... nu, nu se poate sa fie ala drumul, hai sa mergem inainte... Si am mers, asa, cu prapastia in dreapta, cu stanca in stanga...
Alta bifurcatie, un drum mergea in sus, altul se ducea in dreapta.. In capul celui din dreapta era o placuta, scria "+ Orthodox land"... Wow, acela trebuie sa fie drumul, mai ales ca la Dreapta se intampla cele mai bune lucruri :D
(mai tarziu, cand ne-am intors la aceeasi bifurcatie ne-am mirat foarte tare ca nu l-am observat, caci drumul care mergea in sus era mai larg si pietruit cu piatra, dar noi nu vazusem, aveam ochii legati..)
Am mers cativa metri si am gasit o casuta, care avea in mot o mica turla ruseasca.. Am strigat la usa, sa intrebam daca e acela drumul dar nimeni nu ne-a raspuns, asa ca am pornit-o pe drumul care se ingustase foarte mult. Era loc doar de o masina si acum prapastia era si mai vizibila.
Eu care sunt o fricoasa n-am rezistat mult, am preferat sa ma dau jos din masina si sa merg.. La o cotitura, Nick a oprit masina si am pornit-o pe jos cu totii.. Am hotarat sa mergem 10 min, si daca nu gasim nimic, sa na intoarcem la drumul celalalt..
Era drum de munte, abrupt, si am luat la trante eu si Olguta, de ne-am indoit noada, Cornelia a refuzat sa mai mearga si asa ca a trebui s-o iau pe umeri.. Noi, fetele am ramas mai in urma, si i-am asteptat pe baieti sa vina, tot speram ca o sa-i aud chemandu-ne... Dar s-au intors repede, fara vesti bune: dadusera de niste remorci parasite, fara urma de manastire..
Era cald, prafos, deznadejdea isi cauta refugiu in capul meu, si ma gandeam ca, dupa ce la Jordanville nu am putut sa ma inteleg deloc cu rusii, la San Francisco aproape ca ne-au dat pe usa afara, e normal ca la Platina sa nu gasesc manastirea... poate nici nu meritam sa ajungem pe astfel de locuri. Minte scurta, poale lungi.
Am ajuns la masina si am hotarat sa ne intoarcem.. Nick a gasit o cotitura unde parea sa fie loc de intors si a incercat sa faca manevra de a o pune cu fata in sensul invers.. Moment in care sub roata din dreapta s-a facut o groapa cat ea de mare si n-a mai fost chip sa o miscam din loc.. Degeaba am starnit nori de praf , n-am facut decat sa speriem copiii si sa adancim situatia... Acum, masina noastra lucioasa, nouta, proaspat inchiriata, statea perpendiculara pe drum, cu fundul intr-un copac prabusit si cu botul catre groapa primitoare, care astepta... linistita...
A fost un moment culminant acolo, caci Olguta intrase intr-un plans isteric, noi ne incapatanam sa scoatem masina, iar ceilalti doi stateau complet tampiti de soare, fara sa inteleaga nimic...
Pana la urma, mi-a dat prin minte ca poate copiii sunt socati si ar fi bine sa-i iau de acolo.. Am oblojit zgarietura Olgai, care face crize cand vede sange si i-am luat cu mine pe drum, cautand ajutor la casa tacuta...
Acolo am gasit cei mai draguti oameni cu putinta, ne-au sarit in ajutor imediat, au fost atat de primitori, au pus la bataie masina lor si toate uneltele care le aveau. Erau niste rusi din San Francisco veniti in week end la casuta lor din Platina..
Au auzit durerea noastra si au zis atat "Pajalsta"...
Ne-au intrebat pana unde am ajuns.
-"Pai, pana la remorcile acelea parasite."
-"A, ati ajuns pana la mafie deci."
-"Care mafie?
-"Care? Mafia americana."
Asa deci, aventura noastra a fost completa, mai aveam putin si eram alergati cu pusca de crescatorii de marijuana de pe colinele din Platina.. Ca tot avea Nick in cap numai indieni, Bonanza si piei rosii..
Eu am stat cu copiii si cu baietelul cel mic al lui Alexei (asa il cheama pe salvatorul nostru) timp de 4 ore in cabanuta lor.. Au luat masina de taiat si au plecat cu masina lor la locul faptei..
Acolo, Alexei s-a inchinat, drept, si a facut o rugaciune, cerand ajutorul Sfintilor in acea lucrare.. Tot ce s-a putut intelege a fost "Gospodin", apoi multe plecaciuni si matanii in praful drumului.. Eu am avut in minte filmul Ostrov cand am auzit povestea de la Nick...:))
Lucrau grabiti, el si cu baiatul lui mai mare, vorbind in ruseste.. La un moment dat, rusul i-a spus sotului ca mai toti cei care vin la Manastire au astfel de ispite:
"Daca ati fi mers la un restaurant, nu s-ar fi intamplat nimic, dimpotriva ati fi ajuns mai repede decat credeati, asa.. daca ati plecat la Manastire hoarde de necurati s-au pus impotriva si asa ati ajuns pe drumul asta laturalnic.." Parea fericit ca poate sa ne ajute:)), am fost foarte impresionata de familia lui, Dumnezeu sa-i tina sanatosi...
Dupa 4 ore s-au intors fara masina.. au hotarat sa cheme calugarii de la Manastire cu un 4x4 si cativa oameni sa impinga..
Dupa 5 ore, 10 oameni si un 4x4, masina s-a urnit si au reusit s-o scoata de pe drum.
Au adus-o in fata casei si am plecat la manastire cu Father Nikolai - varianta crestin ortodoxa a lui Florian Pittis..
Platina... in sfarsit!!!
Un comentariu:
si? si? ce s-a mai intamplat? :)
Trimiteți un comentariu