Femeile ortodoxe

Pentru o zi, am plecat la un drum de 3 ore, ca sa ajung in Jackson, California- unde in anul 1894 s-a construit prima biserica sarbeasca.
An de an, in pragul sarbatorii Pastelui, mai precis pe langa sarbatoarea Sf. Maria Egipteanca, se strang acolo femeile ortodoxe de pe coasta de Vest a Americii. Mi s-a parut o idee frumoasa si de fapt, am fost curioasa sa vad cum arata femeile ortodoxe americance.
Sunt cu basma in cap si fustanele lungi sau coafate si bine ingrijite?
Sunt smerite si afectuoase sau clevetitoare si rautacioase? :)
Nici asa, nici asa. Pur si simplu niste femei dragute, aranjate, zambitoare, calde, empatice, care traiesc ortodoxia ca la noi acasa. Poate putin mai relaxate decat cele pe care le stiu eu, mai curajoase si mai pe propriile picioare.. Ortodoxia e la fel peste tot, din fericire. Din pacate, oamenii o strica, isi pun uneori amprenta hidoasa pe relatia cu ceilalti.

Ziua a inceput cu Sfanta Liturghie la Biserica Sf. Sava unde a participat si Episcopul Maxim.




(acum mi-am dat seama cu ce biserica imi seamana: cu Sf. Ilie Gorgani din Bucuresti:))
Am plecat apoi la o conferinta despre rolul femeii in Ortodoxie. Din pacate am pierdut mai mult de jumatate, alergand dupa copii pe afara (m-am dus singura cu O si C).
Chiar cand ajunsesem la pragul de rezistenta si lacrimile ma napadeau de obida ca n-am putut sa ascult si eu ce vorbeau, somnul a lovit-o naprasnic pe Cornelia si am putut sa intru si sa stau cu ele agatate de mine si sa ma incarc putin.
Dupa conferinta am plecat la masa, si acolo multe din ele au venit sa vada fetele si sa discute cu mine.. Eram singura din Romania. Mai era o fata din Georgia. Celelalte din Serbia si America.

La sfarsitul zilei au facut un mic workshop unde niste tante sarboaice ne-au aratat cum sa facem din coca diverse minunatii: spice de porumb, pasarele mici, petale de trandafirasi, cruci impletite si alte lucrusoare dragute. Pe prietena Olgutei au invatat-o sa coasa:)


Am plecat acasa pe seara, in timpul vecerniei, toropita de caldura.

*******************************************************
Mama ma asteapta acasa ca sa-mi iau un job la banca.
Sa dau copiii la scoala. Sa ma eliberez putin.
Ar vrea sa incep sa depun bani pentru pensie.
Sa ma preocup putin pentru viitorul meu pamantesc.
Stiu ca nu e deloc incantata sa stau cu copiii acasa, iar gandul ca suntem asa de atasati de biserica o strange de gat.

Ce discrepanta intre mama si fiica, intre cerintele lumii si calea Bisericii. Uneori mi se pare ca sunt handicapata si ca traiesc pe marginea unei galeti, incercand tot timpul o echilibristica penibila.