E a mea. Am primit sfintele moaste de la Pr Grecu, din Braila. De obicei stateau in coltul icoanelor, cu capacul pus, mi-era frica sa nu intre praful peste ele. Fr. Andrew mi le-a cerut, sa la puna la inchinare .de ziua Eroilor, pentru Inaltare. M-am bucurat sa i le imprumut, sa mai stea si ele in Altar. Dar dupa slujba mi- a spus ca nu e canonic pentru niste moaste, sa stea in casele credinciosilor, ele trebuie sa fie intr-o biserica.
Nicusor se juca cu altii copii, intr-o zi calduroasa, pe un maidan din satul bunicilor. Langa o cale ferata ruginita, isi faceau tot felul de cazemate si jocuri baietesti. La un moment dat, s-a auzit venind un tren, miscandu-se greoi si pufaind batraneste. S-au bucurat copiii, au crezut ca e un fel de joaca, poate or sa-i plimbe si pe ei cu el, nu-i bai, ca or sa se dea jos in statia urmatoare si vin inapoi pe drumul prafuit. In loc de asta, niste gardieni au inceput cu sudalmi si lovituri de picioare sa coboare din tren niste bieti detinuti politici, batrani, obositi si cu privirea trista. Copiii au ramas stana de piatra, nu stiau ce sa faca, sa fuga acasa, sau sa urmareasca episodul de groaza in care nimerisera?
Un gardian tanar il imbranci fara mila pe unul din detinuti, care cazu pe jos.
Nicusor se simti rau privind aceasta scena si striga ca un pustan de maidan ce era:
- "Uã, caraliilor!"
Na, la asa ceva unii oameni cu cap isi dau seama ca nu are rost sa se puna cu un copil, altul cu constiinta ar fi incetat agresiunea asupra batranului, dar caraliul respectiv s-a simtit subminat in autoritatea pamanteasca cu care fusese investit si a urmarit copilul cu furie, punandu-l jos si aplicandu-i ceva corecturi, doar asa facea si cu ãi mai batrani, de ce sa se impiedice de un copil?
Batrânul a incercat sa-l apere duios, si s-a creat o legatura intre copil si batran, (amandoi nedreptatiti de un neispravit), legatura care s-a dus departe, peste moartea batranului.
Probabil ca acel tren era unul care a ajuns la Aiud?
Sau in alta inchisoare care a fost sfarsitul pentru acei detinuti?
Nicu simte ca exista o legatura intre moastele pe care le-am primit si intamplarea aceea, poate fi adevarat, sau nu, numai Dumnezeu stie.
Si atunci cum sa renuntam la ele?
Asa ca am sunat cei doi oameni in care ma incred cel mai mult, Parintele Filotei si Danion.
Amandoi mi-au spus ca nu exista vreun canon care sa vorbeasca fix despre acest lucru, exista recomandari sa nu se tina in case moastele unui sfant INTREG, dar particele tineau pana si crestinii din primele veacuri.
Si ca pot foarte bine sa le pastrez, dar daca vreau sa impac situatia, sa impart cele doua bucatele, sa aiba si biserica una. M-au mangaiat cuvintele si tare m-am bucurat sa aud ca le voi avea iarasi acasa. Simt ca ele au un rol in toata tevatura noastra, in toate plimbarile si problemele noastre.
Dumnezeu nu ne lasa.
Si ca o paranteza, D mi-a mai spus de o minune intamplata chiar sub nasul lui. La Radu Voda exista o tigancusa, el zice ca o cunosc, dar nu-mi aduc aminte de ea, Luminita o cheama, care are 6 copii. Si barbatul ei a decis sa treaca la o secta, probabil fiind incluse si niste avantaje in pachetul promotional, asa ca i-a spus nevesti-sii sa mearga cu totii acolo ca e de bine.
Femeia si-a luat toti copiii si a plecat de acasa, decat sa treaca la secta, mai bine doarme sub pod, asa ca in trecere s-a oprit la Danion, ca sa ii sarute cutia lui cu sfintele moaste.
- "Domnu' Danion, doar atingeti putin cutia de dosarul asta (nu stiu ce trebuia sa faca cu el) si o sa fie bine!" Ii zicea tiganca lui Danion.
D i-a imprumutat cutia cu totul, cand a vazut ca are nevoie - asa e el, face gesturi largi si fara sa se gandeasca o clipa la eventuale urmari, caci putea sa dispara cutia, sa fie pierduta sau mai stiu eu?
Dar nu a disparut, s-a intors cu ea dupa cateva zile si ii zicea lui D:
- "Multumesc, mi-a prins bine sa o am langa mine, si ia uite", zise ea, "are mir pe ele, domnu Danion", dand cu degetul pe sfintele moaste si culegand mirul izvorat. Apoi si-l puse pe frunte.
Ha, credinta fara fapte nu inseamna nimica, avem sfinte moaste de ani de zile, si eu, si Danion, dar la niciunul dintre noi nu s-a intamplat o asa minune. Radeam amandoi de intamplare, uite cine ne-a batut la poponet, o tiganca amarata, care traieste credinta si face fapte izvoratoare de mir.
Asa ca ma duc sa imi aduc sfintele moaste acasa, nu le las.
