sâmbătă, 17 mai 2014

Nume pentru o fetita


M-am trezit azi ca m-am indragostit. De un nume. Imi place Lotte. foarte mult, aproape ca imi doresc o fetita sa se potriveasca acestui nume.
Ar fi ca motul de pe tort. Iar suntem pe marginea galetii, incercam sa nu ne pierdem echilibrul. Pe 15 Iunie vedem daca mai stam aici sau o luam la picior.
Suntem un neam de calatori, asta suntem... Sau cum a zis tata mai bine, Scripcari, vesnic pe drum, cu scripca in spate..
Probabil ca din partea Nicului ni se trage, ca numai el a plecat la 3 ani pe jos, sa cucereasca Calea Grivitei. Era lasat singur sa se joace si a decis ca trebuie sa plece in lume, asa ca s-a tot duuuus, pana a ajuns la statia de tramvai. Tramvaiul era in statie, cu usa deschisa, invitandu-l sa-si continue calatoria, asa ca s-a urcat pe treptele masinariei, incantat, naiv, bebelus. Noroc ca o mana l-a tras inapoi, ca altfel, cine stie pe unde ajungea, il mai gaseau parintii?
Si nu a fost prima oara cand a avut astfel de tentative, tot timpul voia sa iasa din acel cartier stramt, voia sa mearga mai departe, sa vada ce e dupa... Dupa cladiri, dupa cartierul in care se nascuse, dupa... Uite asa a ajuns si dupa Oceanul Atlantic.








Un comentariu:

Nick spunea...

Dar acum calatorului nu-i mai sta bine cu drumul. Inca o plecare deja e un chin. As prefera un colt de lume linistit.