La plaja

Am inscris fetele la un curs de cooking, mneah, ca sa mai vada si ele de la altii ca poate fii fun sa stai in bucatarie :)), si mergem de doua ori pe saptamana la Solana Beach. O ora jumate cat bucataresc, eu stau cu ceilalti trei la plaja. E un loc retras, intre niste stanci amenintatoare, din care se mai desprind uneori bucati. Partea frumoasa e ca nu prea sunt multi oameni acolo, probabil ora si ziua nu sunt unele de maxima trecere.

Am gasit un banc de nisip, putin mai inalt decat plaja, si acolo imi asez patura, imi pun sacosa de plaja sub cap si admir valurile, mai arunc un ochi la copii...

Blisssss...

Numai Nucu mai lipseste :(((. Ma simt rau sa stiu ca el munceste si noi ne desfatam in razele soarelui. Cat de mult (m)i-ar placea sa fie si el acolo ... (desi poate ar incepe iar cu ditirambele despre muzica, work, and no pleasures LOL, citesti, da Nicusor?)


Well, zilele trecute am luat si zmeul pe care i l-am cumparat lui Nectarie de ziua lui. Si unde e mai bine sa inalti un zmeu, decat la plaja, unde e vant? L-am desfacut si i l-am dat lui Codrin sa il inalte. He, de parca ar fi ceva asa usor!!


Langa noi, erau cateva cupluri care ne priveau cu putin dispret, nu prea aveau incredere ca o sa reusim ceva. Codrin simtea privirile si asta il facea si mai nesuferit, si mai neputincios, si mai grobian. A avut cateva incercari nereusite, alaturi de Cornelia, iar dupa aia s-a lasat invins, trantindu-se nemultumit pe patura.

Lioara era ca un fluturas, habar n-avea de energia trimisa de ceilalti de pe plaja, voia sa inalte zmeul si fugea cu el târându-l pe nisip, ceea ce ii creea lui Codrin o si mai mare ura si sentiment de neputinta.



Well, era cazul sa intervin.  Din oaza mea de liniste, de unde inspectam fiecare vibe de pe plaja, m-am gandit ca eu sunt mama si ar cam trebui sa am un rol in aceasta experienta cu inaltarea zmeului. Nu stiu nici eu prea multe, doar basic. Asa ca m-am ridicat si am fixat cativa pasi in ridicarea zmeului - Codrin trebuia sa tina mosorul si sa-l desfasoare cand ii spuneam eu, Lioara trebuia sa stea pe dealul de nisip putin mai ridicat, amandoi sa se coreleze la alergat si cand dau semnalul, sa lase zmeul liber. Nu a mers prima oara.


Poate a doua oara, sau chiar dupa mai multe incercari, s-a ridicat, si am observat cu coada ochiului cum privirile celorlalti s-au ridicat odata cu zmeul, cu putina acceptare si un zambet mic in coltul gurii, insa dupa aceea, s-au intors inapoi la treburile lor, ignorandu-ne jocul.

Pacat ca nu am avut aparatul foto, merita niste poze toata bucuria copiilor. Zmeul avea niste cozi la spate, si cand le-am dat drumul, s-a inaltat si mai sus, zborul a capatat putere si maiestate, imi venea sa ma urc langa el sa zburam impreuna.

Nectarie alerga de nebun pe plaja cerand fara incetare sa il tina si el, Codrin nu mai voia sa imparta cu nimeni bucuria, Lioara se milogea in stilul caracteristic. De ce oare inaltarea unui zmeu e atat de frumoasa?

Ne-am simtit mai bine dupa ce ne-am jucat cu zmeul, reusisem sa il inaltam si sa nu ne facem de rusine in fata privitorilor :). Copiii s-au apucat sa cladeasca castele de nisip, iar eu m-am intors pe prosopul meu.

Cornelia avea de lucru cu Nectarie, ii umplea galeata cu nisip si apoi au pus apa in groapa adanca, pe care o sapasem. Un castel il facusem eu, ea a mai facut unul. Apoi Codrin s-a bagat in jocul lor si incet, incet a impins-o pe Lia laoparte, luandu-i locul la groapa cu apa.

Cam asa se petrec toate jocurile dintre ei, Codrin vine ca un magar si o da deoparte, fara sa-i pese de protestele ei subtiri, iar ea ramane vaicarindu-se.

De data asta, Cornelia a venit la mine si a inceput sa-mi explice ce se intamplase, de la calendae. O priveam de sub palarie si incuviintam incet:

-Ihi...

-Si el a venit si m-a dat laoparte, si..

-Ihi..

..

Apoi cand a vazut lipsa mea de reactie, s-a dus singura sa-si faca dreptate:
Codrin statea pasionat langa groapa si mesterea ceva, asa ca ea s-a dus pe la spatele lui, si-a fixat tinta, si-a luat avant si .. i-a tras un sut anemic in fund!

LOL

Pana si Codrin a sesizat comicul gestului si l-a apucat rasul.

Am plecat apoi, se facea timpul sa o luam pe Olguta.

Au ramas pe plaja trei castele, inaltate de mainile a trei copii.