si Christ is Risen- varianta Ro + Engl
marți, 28 aprilie 2015
vineri, 24 aprilie 2015
Sclavi
Salariul nostru saptamana asta... GONE.
A trebuit sa mai depunem noi $20 ca sa nu intram pe rosu.. Sweet american life...
| 04-24-2015 | *Pending ATM DEPOSIT/PAYMENT Apr24 09:04a 9453AT FC# 00337 & TID# 070 | $ 20.00 | |||
| 04-24-2015 | *Pending ACH ELECTRONIC DEBIT Apr24 06:24a 0000Synchrony Bank CC PYMT 601918325450 | $ 114.00 | |||
| 04-24-2015 | *Pending ACH ELECTRONIC DEBIT Apr24 06:24a 0000Mortgage Svc Ctr Mortgage 2029355449 | $ 1,929.21 | |||
| 04-24-2015 | *Pending ACH ELECTRONIC DEBIT Apr24 06:24a 0000DISCOVER E-PAYMENT 3426 | $ 120.00 | |||
| 04-24-2015 | *Pending ACH ELECTRONIC DEBIT Apr24 06:17a 0000PORTFOLIO RECOV PRA INC | $ 101.99 | |||
| 04-24-2015 | *Pending ACH ELECTRONIC DEBIT Apr24 06:17a 0000PORTFOLIO RECOV PRA INC | $ 101.21 | |||
| 04-23-2015 | ACH Electronic Credit Apr 23 05:09TRIPLE CROWN CON PAYROLL | $ 2,100.11 |
A trebuit sa mai depunem noi $20 ca sa nu intram pe rosu.. Sweet american life...
luni, 20 aprilie 2015
Braille Institute
Azi am intrat iarasi in iures, gradinita lui Nectarie si apoi am plecat cu copiii la un field trip la Braille Institute. Ideea excursiei a venit de la Book Club, unde am discutat despre cartea lui Helen Keller - The Story of my Life, asa ca ne-am zis ca o sa fie interesant sa aflam mai multe despre Braille language.
Piesa de rezistenta a fost o camera cu tot felul de lucrari de arta ale celor care incercau sa se adapteze cu aceasta lipsa. Sau incercau sa o compenseze cu alta calitate.
Cateva din ele,
Din pacate, copiii nu erau prea interesati de nimic, mai mult am intrebat noi, parintii, chiar nu inteleg de ce sunt asa plictisiti si nu au gasit nimic sa intrebe!!!
Piesa de rezistenta a fost o camera cu tot felul de lucrari de arta ale celor care incercau sa se adapteze cu aceasta lipsa. Sau incercau sa o compenseze cu alta calitate.
Unele din ele m-au impresionat teribil, pentru ca aveau foarte multa delicatete si amanunte rafinate.
Nu-mi imaginam ca pot descoperi asa frumuseti, venisem pregatita pentru altceva.
Nu-mi imaginam ca pot descoperi asa frumuseti, venisem pregatita pentru altceva.
La intrare in muzeu:
Camera cu lucrarile de arta
Au incercat sa intre in pielea personajelor si au lucrat cu niste margelute, legati la ochi.
Au trecut din mana in mana o piesa, incercand sa ghiceasca ce e, folosind doar tactilul :).
Nu multi si-au dat seama, poate unul sau doi din copii.
Doamna aceasta era o scumpa, Shannon o chema, orbise la 34 de ani, din cauza glaucomului. Dragostea de carti a facut-o sa fie foarte motivata sa invete Braille language, care e destul de dificil, spunea ca totul se invata cam in 2-3 ani.
In fine, am taiat iar internetul acasa, si am plecat sa o duc pe Olga la volei, pe Cornelia la inot. Codrin a ramas bosumflat acasa, cu Nectarie dormind.
Dupa 30 de min ma suna daca poate sa faca gratarul afara, Sure!, why not?, chiar te rog. Asa ca dupa doua ore, cand am ajuns inapoi acasa, ne astepta masa pregatita: aripioare de pui la gratar si piure. OMG, ce rezultate frumoase cand iau cablul de la modem!
Mai repetam figura :))
luni, 13 aprilie 2015
Sfintele Pasti 2015
Am vrut sa incep o... antologie a pozelor de Pasti, asa ca am incercat sa facem inca una ca anul trecut. Asa se vede ce mult au crescut copiii, mai ales Codrin. Se schimba trasaturile si se alungesc, nu mai au obrajorii grasi de la mama lor, incep sa se ascuta si sa se departeze de atentia si grija noastra. Vor sa ia singuri viata in piept, sa decida pentru ei :). As fi vrut sa ramana mici si grasi, sa ne bucuram de copilarie pana la adanci batraneti. Din pacate, asta e viata pe pamant, o aducere aminte perpetua ca nu aici trebuie sa ne asezam comorile.
2014
2015
Cozonacul care a crescut frumos de data asta.
Baby Julianna, finuta noastra, pe care copiii o iubesc si o alinta de nu se poate (me included)
Aici il chinuiam pe Nick cu poze, am reusit chiar sa-i smulg un zambet :)
La parc, Codrin ne-a pozat, iar langa noi, Nectarie se delecta cu ouale de cioco pe care le vânase la Egg Hunt. Matushka a trebuit sa il lamureasca indelung ca nu e nevoie sa devalizeze intreaga pașune, trebuie sa mai lase si altora cateva oua.
Si aici, Codrin experimenteaza noi ... feelings cu Julianna in brate ( p o o p)
Azi dimineata a fost a doua Inviere (parca asa se numea?), sau Bright Monday, in care a fost si o procesiune pe afara, printre masini, trucks, oameni socati de o astfel de adunare, business men usor indignati si pasari ciripitoare. Parintele i-a stropit pe toti cu aghiasma si le-a urat "Christ is Risen!"
Dupa procesiune, ne-a invitat la el acasa pe toti, ca sa luam masa impreuna, o agapa cum ar veni. E al treilea an in care merg si imi place mult obiceiul asta, poate ca o sa-l adopt si eu acasa, in Romania.
Au fost cam 25 de persoane, plus copilasi multi, de abia am avut loc in casa lui.
Matushka la un moment dat, m-a rugat sa intru in vorba cu o fata care tocmai venise pentru prima oara la biserica, o rusoaica cu doua fetite gemene. Dar eram asa de obosita, mental, ca abia am inteles ce-mi spunea, dialogul a fost cam asa:
- "Will you please talk to that girl, she just came to our church, her name is Varla!"
- 'Varla??"
- "No, I said Maria!"
- Oh, ok, I'll try:"
- ... and she has two girls, one named Victoria and the other one, Malaria!
- " Malaria??! intreb putin socata,
- "Valeria"
Oh, well, se mai intampla :D
miercuri, 8 aprilie 2015
Marșul
Si tot azi, am fost la un miting organizat de profesoara de Herbologie & Decorarea prajiturilor de la co-op, impotriva unei legi care se incearca sa se impuna - obligativitatea vaccinarii tuturor copiilor, inclusiv a celor care fac HS.
Nu prea aveam niciun chef de dimineata, mai ales ca era devreme, dar m-am gandit ca ar fi o experienta in plus pentru copii, sa vada cum se poarta oamenii liberi, sa lupte pentru o idee la care tin. Am marsaluit vreo ora, scandand si tinand niste pancarte in mana, alaturi de cam 250 de mamici, copii, tatici, bunici si ce-or mai fi fost.
Codrin incepuse un raliu, tot ne tragea dupa el, nu stiu ce-o fi crezut saracul, ca trebuie sa ajungem in capul coloanei, sau era prea incet ritmul pentru el, dar ne-a tarat si ne-a apostrofat tot drumul, hehe..
Nectarie, "ranit" tare la un piciorus :). Olga i l-a pansat cu hartie igienica sa nu mai sufere, iar cupilu a fost foarte incantat.
Olguta la ora de cusut, cu alte fete de varsta ei. De data asta au inceput o pernuta, urmatoarea clasa o vor coase la masina de cusut. E frumusica, o sa fie o bufnita cu urechiuse si aripioare.
Si mami, putin in oglinda :)
Olguta si peisajele ei :)
luni, 6 aprilie 2015
Valuri
E pentru prima oara cand ma decid sa vorbesc "public" despre amintirile mele din tinerete.
Putin m-a socat vestea trecerii lui Danion la calendarul vechi (nu vreau sa zic stilisti ca suna peiorativ), dar ce sa zic? Noi am fost mai inainte de el la Biserica Sarba, pe calendarul vechi...
In fine, cred ca il cunoasteam din vedere si din auzite, din cercul nostru de prieteni de la Biserica Sapientei, Biserica Gorgani si de la Sofia Lupan, o prietena de familie. Si ca si acum, zvonurile nu ii erau favorabile deloc. Cred ca il priveam cu putin dispret, ma enervau atitudinea de superioritate si "galagia" pe care o crea in jurul lui.
Intr-una din zile, eram in Aula Facultatii de Drept, cu Claudia (viitoarea lui sotie) si asteptam sa inceapa o conferinta. Atunci l-am vazut ca a venit direct la noi, era numai cu ochii pe ea, dar noi nu ne dadeam seama, chiar ne-am dat niste coate cand l-am vazut.
Ce mi-aduc aminte din acea prima intalnire, cred ca era prin 1996, au fost ochii lui. Avea niste ochi care alunecau in toate directiile, si mi s-au parut clar niste ochi de nebun atunci, incarcati cu greutati pe care incerca sa le scuture, Tot voia sa intre in vorba cu C, dar nu a fost ziua lui atunci, a mai durat ceva pana s-au legat lucrurile, probabil nu era timpul, avea inca multe de spovedit.
Pe Claudia o pretuiam ca pe o persoana cinstita si directa, ce era in gusa, era si-n capusa, de fapt si acum, nu cred ca mai cunosc pe altcineva cu atata sinceritate si buna cuviinta in idei si idealuri. Nu are nicio urma de ascunzis, prefacatorie, e curata ca un copil. Pe ea daca o intrebi ceva direct, ori spune adevarul, ori refuza sa discute subiectul, nu face presupuneri, n-o da cotita, nu incearca sa te puna pe piste gresite, e adevarata.
Pe urma i-am vazut impreuna, era intr-o zi de ianuarie, si apoi s-au casatorit. Era in 1998. Noi tot credeam ca e o greseala, stiam firea alunecacioasa a lui D, probabil de la ochi il caracterizam asa, dar surprinzator, alianta cu ea l-a schimbat. Intr-un fel cred ca l-a maturizat si l-a facut sa se aseze mai bine pe pamant, ca prea era in nori cu ideile si mintea.
Multa lume din cercul nostru de prieteni au spus ca n-o sa dureze mult, era aproape de neinteles ca o fata atat de serioasa si conforma ca C sa se poata intelege cu un visator nonconformist ca D. Dar probabil ca dragostea a fost mare si iata, s-au completat frumos, inca de la inceput.
Danion are antene spirituale foarte sensibile, iar Claudia are tenacitate si rezistenta. Impreuna, reusesc sa se mentina pe linia cea buna.
Ca o paranteza, imi aduc aminte ca incercau sa ma mangaie si sa ma includa in toate petrecerile pe care le dadeau. Intr-una din zile m-au invitat pe la ei si facandu-se seara tarziu, mi-au spus sa raman la ei acasa sa dorm. Am sunat-o pe mama si i-am spus ca raman la ei peste noapte. Danion a vrut sa impinga politetea si mai mult si mi-a zis sa dorm cu Claudia, ca si asa el avea de terminat ceva.
In timp ce noi am forfecat pe toata lumea si am vorbit de am facut basici la limba, il auzeam pe Danion in camera alaturata cum facea un acatist.
Dar nu era ceva linistit, care curgea, era ceva care se ridica si cobora, la rastimpuri nici nu cred ca mai urma cuvintele acatistului, o facea ca pe un dialog, plangea, canta, apoi cadea iarasi in cuvintele scrise, apoi iar se ridica... si tot asa. De la el am inteles ca rugaciunea nu trebuie sa fie pasiva, ci te ajuta sa intri intr-un dialog cu Dumnezeu.
Am plecat din tara si la rastimpuri mai sun la ei, sa vad ce fac. De fiecare data cand sunam, am avut placerea sa ma reconectez cu ei ca si atunci cand eram acasa. Ideile si experientele noastre pareau similare, desi eu traiam in America, iar ei se zbateau in melasa romaneasca.
Nu stiu care a fost traseul lor de au ajuns aici, dar cred ca au cautat bine si mult sa se lamureasca. Poate si momentul cand Danion a cazut din gratiile publicului a cantarit foarte mult.
Unora le pare inca alunecacios, nu stii ce este in capul lui, dar eu am inceput sa-l apreciez pentru sinceritate, uneori franchetea cu care mi-a trantit adevaruri in fata, pentru faptul ca nu a fost niciodata oportunist, a dat dovada de o curatenie a inimii rar intalnita, a ajutat lumea, si-a pus inima si tot ce avea pentru fratii lui iar acestia l-au pacalit, l-au scuipat, i-au intors spatele si el tot nu a invatat sa se protejeze, pentru toate astea aproape ca il consider un nebun. Ma tem sa spun ca e al lui Hristos, dar timpul va arata daca asa e.
Putin m-a socat vestea trecerii lui Danion la calendarul vechi (nu vreau sa zic stilisti ca suna peiorativ), dar ce sa zic? Noi am fost mai inainte de el la Biserica Sarba, pe calendarul vechi...
In fine, cred ca il cunoasteam din vedere si din auzite, din cercul nostru de prieteni de la Biserica Sapientei, Biserica Gorgani si de la Sofia Lupan, o prietena de familie. Si ca si acum, zvonurile nu ii erau favorabile deloc. Cred ca il priveam cu putin dispret, ma enervau atitudinea de superioritate si "galagia" pe care o crea in jurul lui.
Intr-una din zile, eram in Aula Facultatii de Drept, cu Claudia (viitoarea lui sotie) si asteptam sa inceapa o conferinta. Atunci l-am vazut ca a venit direct la noi, era numai cu ochii pe ea, dar noi nu ne dadeam seama, chiar ne-am dat niste coate cand l-am vazut.
Ce mi-aduc aminte din acea prima intalnire, cred ca era prin 1996, au fost ochii lui. Avea niste ochi care alunecau in toate directiile, si mi s-au parut clar niste ochi de nebun atunci, incarcati cu greutati pe care incerca sa le scuture, Tot voia sa intre in vorba cu C, dar nu a fost ziua lui atunci, a mai durat ceva pana s-au legat lucrurile, probabil nu era timpul, avea inca multe de spovedit.
Pe Claudia o pretuiam ca pe o persoana cinstita si directa, ce era in gusa, era si-n capusa, de fapt si acum, nu cred ca mai cunosc pe altcineva cu atata sinceritate si buna cuviinta in idei si idealuri. Nu are nicio urma de ascunzis, prefacatorie, e curata ca un copil. Pe ea daca o intrebi ceva direct, ori spune adevarul, ori refuza sa discute subiectul, nu face presupuneri, n-o da cotita, nu incearca sa te puna pe piste gresite, e adevarata.
Pe urma i-am vazut impreuna, era intr-o zi de ianuarie, si apoi s-au casatorit. Era in 1998. Noi tot credeam ca e o greseala, stiam firea alunecacioasa a lui D, probabil de la ochi il caracterizam asa, dar surprinzator, alianta cu ea l-a schimbat. Intr-un fel cred ca l-a maturizat si l-a facut sa se aseze mai bine pe pamant, ca prea era in nori cu ideile si mintea.
Multa lume din cercul nostru de prieteni au spus ca n-o sa dureze mult, era aproape de neinteles ca o fata atat de serioasa si conforma ca C sa se poata intelege cu un visator nonconformist ca D. Dar probabil ca dragostea a fost mare si iata, s-au completat frumos, inca de la inceput.
Danion are antene spirituale foarte sensibile, iar Claudia are tenacitate si rezistenta. Impreuna, reusesc sa se mentina pe linia cea buna.
Ca o paranteza, imi aduc aminte ca incercau sa ma mangaie si sa ma includa in toate petrecerile pe care le dadeau. Intr-una din zile m-au invitat pe la ei si facandu-se seara tarziu, mi-au spus sa raman la ei acasa sa dorm. Am sunat-o pe mama si i-am spus ca raman la ei peste noapte. Danion a vrut sa impinga politetea si mai mult si mi-a zis sa dorm cu Claudia, ca si asa el avea de terminat ceva.
In timp ce noi am forfecat pe toata lumea si am vorbit de am facut basici la limba, il auzeam pe Danion in camera alaturata cum facea un acatist.
Dar nu era ceva linistit, care curgea, era ceva care se ridica si cobora, la rastimpuri nici nu cred ca mai urma cuvintele acatistului, o facea ca pe un dialog, plangea, canta, apoi cadea iarasi in cuvintele scrise, apoi iar se ridica... si tot asa. De la el am inteles ca rugaciunea nu trebuie sa fie pasiva, ci te ajuta sa intri intr-un dialog cu Dumnezeu.
Am plecat din tara si la rastimpuri mai sun la ei, sa vad ce fac. De fiecare data cand sunam, am avut placerea sa ma reconectez cu ei ca si atunci cand eram acasa. Ideile si experientele noastre pareau similare, desi eu traiam in America, iar ei se zbateau in melasa romaneasca.
Nu stiu care a fost traseul lor de au ajuns aici, dar cred ca au cautat bine si mult sa se lamureasca. Poate si momentul cand Danion a cazut din gratiile publicului a cantarit foarte mult.
Unora le pare inca alunecacios, nu stii ce este in capul lui, dar eu am inceput sa-l apreciez pentru sinceritate, uneori franchetea cu care mi-a trantit adevaruri in fata, pentru faptul ca nu a fost niciodata oportunist, a dat dovada de o curatenie a inimii rar intalnita, a ajutat lumea, si-a pus inima si tot ce avea pentru fratii lui iar acestia l-au pacalit, l-au scuipat, i-au intors spatele si el tot nu a invatat sa se protejeze, pentru toate astea aproape ca il consider un nebun. Ma tem sa spun ca e al lui Hristos, dar timpul va arata daca asa e.
joi, 2 aprilie 2015
Tot Nectarie
Nectarie ma intreaba:
-Mami, (will) you live forever?
Apoi imi vorbeste de prietena lui de la gradinita, si il intreb:
- Nectarie, o iubesti pe Maria?
- Yes.
- De ce o iubesti?
- Because she has a bone in her head! Look, here! (Si-mi arata moalele capului)
(ok, she's a bonehead :D)
In alta zi, ma duc sa-l iau de la gradinita si cand intru pe usa imi sare in brate: "Mami, I am a knight! Do you like it?" Imi spune aratan du-mi o tunica de cavaler. Zic, da, ce frumos esti, hai sa mergem acasa. El se dezbraca vesel si striga peste toata clasa, deasupra capetelor de copii cuminti care tocmai desenau ceva: "Bye, Maria! I'm going home." (Nu educatoarei, ci ei ii spunea pa) La care Maria, ridicand ochii dintr-un colt, ii spune intepata: "Bye, knight!" Ea era imbracata in printesa.
Intr-o alta zi il intreb daca ii place de educatoarea lui, Miss Lia.
- Yes, I like her, because she is dressed nice!
Tot e bine ca cineva a remarcat asta. :)
Imi aduce un tricou vechi, din garaj si ma intreaba daca el l-a purtat cand era mic.
Ii zic, da, ce scump erai, muah, muah, bebe mic, l-ai purtat, era al tau.
"- Si o sa-l mai port din nou, cand o sa cresc iara mic?"
Ma vopsesc la par, radacinile albe se incapatâneaza sa iasa repede la iveala. De data asta, incerc alta vopsea. Care bineinteles ca e mai inchisa la culoare. Sunt acum cu degradeuri ciudat in cap, de la brunet la radacina, se face un castaniu la vârfuri.
Vine Nectarie sa-mi aduca ceva si imediat observa.
" - Mami, why are you getting darker? Your hair is black, now" zise cu putina dezaprobare.
Apoi intra Olguta in camera, zice "Unde, nu vad nimic" :P
Azi se uita la desene, e ziua de computer, asa ca rade cu toata gura. Ma vede si-mi zice repede:
- " Mami, please, let's have another baby (??!) and call her Peppa Pig!"
-Mami, (will) you live forever?
Apoi imi vorbeste de prietena lui de la gradinita, si il intreb:
- Nectarie, o iubesti pe Maria?
- Yes.
- De ce o iubesti?
- Because she has a bone in her head! Look, here! (Si-mi arata moalele capului)
(ok, she's a bonehead :D)
In alta zi, ma duc sa-l iau de la gradinita si cand intru pe usa imi sare in brate: "Mami, I am a knight! Do you like it?" Imi spune aratan du-mi o tunica de cavaler. Zic, da, ce frumos esti, hai sa mergem acasa. El se dezbraca vesel si striga peste toata clasa, deasupra capetelor de copii cuminti care tocmai desenau ceva: "Bye, Maria! I'm going home." (Nu educatoarei, ci ei ii spunea pa) La care Maria, ridicand ochii dintr-un colt, ii spune intepata: "Bye, knight!" Ea era imbracata in printesa.
Intr-o alta zi il intreb daca ii place de educatoarea lui, Miss Lia.
- Yes, I like her, because she is dressed nice!
Tot e bine ca cineva a remarcat asta. :)
Imi aduce un tricou vechi, din garaj si ma intreaba daca el l-a purtat cand era mic.
Ii zic, da, ce scump erai, muah, muah, bebe mic, l-ai purtat, era al tau.
"- Si o sa-l mai port din nou, cand o sa cresc iara mic?"
Ma vopsesc la par, radacinile albe se incapatâneaza sa iasa repede la iveala. De data asta, incerc alta vopsea. Care bineinteles ca e mai inchisa la culoare. Sunt acum cu degradeuri ciudat in cap, de la brunet la radacina, se face un castaniu la vârfuri.
Vine Nectarie sa-mi aduca ceva si imediat observa.
" - Mami, why are you getting darker? Your hair is black, now" zise cu putina dezaprobare.
Apoi intra Olguta in camera, zice "Unde, nu vad nimic" :P
Azi se uita la desene, e ziua de computer, asa ca rade cu toata gura. Ma vede si-mi zice repede:
- " Mami, please, let's have another baby (??!) and call her Peppa Pig!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)