Valuri

E pentru prima oara cand ma decid sa vorbesc "public" despre amintirile mele din tinerete.
Putin m-a socat vestea trecerii lui Danion la calendarul vechi (nu vreau sa zic stilisti ca suna peiorativ), dar ce sa zic? Noi am fost mai inainte de el la Biserica Sarba, pe calendarul vechi...

In fine, cred ca il cunoasteam din vedere si din auzite, din cercul nostru de prieteni de la Biserica Sapientei, Biserica Gorgani si de la Sofia Lupan, o prietena de familie. Si ca si acum, zvonurile nu ii erau favorabile deloc. Cred ca il priveam cu putin dispret, ma enervau atitudinea de superioritate si "galagia" pe care o crea in jurul lui.

Intr-una din zile, eram in Aula Facultatii de Drept, cu Claudia (viitoarea lui sotie) si asteptam sa inceapa o conferinta. Atunci l-am vazut ca a venit direct la noi, era numai cu ochii pe ea, dar noi nu ne dadeam seama, chiar ne-am dat niste coate cand l-am vazut.

Ce mi-aduc aminte din acea prima intalnire, cred ca era prin 1996, au fost ochii lui. Avea niste ochi care alunecau in toate directiile, si mi s-au parut clar niste ochi de nebun atunci, incarcati cu greutati pe care incerca sa le scuture, Tot voia sa intre in vorba cu C, dar nu a fost ziua lui atunci, a mai durat ceva pana s-au legat lucrurile, probabil nu era timpul, avea inca multe de spovedit.

Pe Claudia o pretuiam ca pe o persoana cinstita si directa, ce era in gusa, era si-n capusa, de fapt si acum, nu cred ca mai cunosc pe altcineva cu atata sinceritate si buna cuviinta in idei si idealuri. Nu are nicio urma de ascunzis, prefacatorie, e curata ca un copil. Pe ea daca o intrebi ceva direct, ori spune adevarul, ori refuza sa discute subiectul, nu face presupuneri, n-o da cotita, nu incearca sa te puna pe piste gresite, e adevarata.

Pe urma i-am vazut impreuna, era intr-o zi de ianuarie, si apoi s-au casatorit. Era in 1998.  Noi tot credeam ca e o greseala, stiam firea alunecacioasa a lui D, probabil de la ochi il caracterizam asa, dar surprinzator, alianta cu ea l-a schimbat. Intr-un fel cred ca l-a maturizat si l-a facut sa se aseze mai bine pe pamant, ca prea era in nori cu ideile si mintea.

Multa lume din cercul nostru de prieteni au spus ca n-o sa dureze mult, era aproape de neinteles ca o fata atat de serioasa si conforma ca C sa se poata intelege cu un visator nonconformist ca D. Dar probabil ca dragostea a fost mare si iata, s-au completat frumos, inca de la inceput.
 Danion are antene spirituale foarte sensibile, iar Claudia are tenacitate si rezistenta. Impreuna, reusesc sa se mentina pe linia cea buna.

Ca o paranteza, imi aduc aminte ca incercau sa ma mangaie si sa ma includa in toate petrecerile pe care le dadeau. Intr-una din zile m-au invitat pe la ei si facandu-se seara tarziu, mi-au spus sa raman la ei acasa sa dorm. Am sunat-o pe mama si i-am spus ca raman la ei peste noapte.  Danion a vrut sa impinga politetea si mai mult si mi-a zis sa dorm cu Claudia, ca si asa el avea de terminat ceva.
In timp ce noi am forfecat pe toata lumea si am vorbit de am facut basici la limba, il auzeam pe Danion in camera alaturata cum facea un acatist.
Dar nu era ceva linistit, care curgea, era ceva care se ridica si cobora, la rastimpuri nici nu cred ca mai urma cuvintele acatistului, o facea ca pe un dialog, plangea, canta, apoi cadea iarasi in cuvintele scrise, apoi iar se ridica... si tot asa. De la el am inteles ca rugaciunea nu trebuie sa fie pasiva, ci te ajuta sa intri intr-un dialog cu Dumnezeu.

Am plecat din tara si la rastimpuri mai sun la ei, sa vad ce fac. De fiecare data cand sunam, am avut placerea sa ma reconectez cu ei ca si atunci cand eram acasa. Ideile si experientele noastre pareau similare, desi eu traiam in America, iar ei se zbateau in melasa romaneasca.

Nu stiu care a fost traseul lor de au ajuns aici, dar cred ca au cautat bine si mult sa se lamureasca. Poate si momentul cand Danion a cazut din gratiile publicului a cantarit foarte mult.

Unora le pare inca alunecacios, nu stii ce este in capul lui, dar eu am inceput sa-l apreciez pentru sinceritate, uneori franchetea cu care mi-a trantit adevaruri in fata, pentru faptul ca nu a fost niciodata oportunist, a dat dovada de o curatenie a inimii rar intalnita, a ajutat lumea, si-a pus inima si tot ce avea pentru fratii lui iar acestia l-au pacalit, l-au scuipat, i-au intors spatele si el tot nu a invatat sa se protejeze, pentru toate astea aproape ca il consider un nebun. Ma tem sa spun ca e al lui Hristos, dar timpul va arata daca asa e.