La multi ani, America?

Da, ma intreb cat va mai dura tara asta.. Pentru mine n-a fost nici buna, nici rea, eu puteam foarte bine sa traiesc si in Romania, nu m-am gandit, nu m-am zbatut sa ajung aici.. Dar poate daca eram mai batrana (cu brau de lana) poate as fi simtit mai bine dintii comunisti in ceafa si nu mi-ar mai fi fost atat de drag sa stau intre ei..
Ce sa zic, cat am fost in tara, adica de cand am inceput sa fiu constienta de viata mea, am gasit oameni extraordinari, am retrait istoria, am descoperit credinta, mi-am dat inima, mi-am ingropat primul parinte duhovnicesc, mi-am setat reperele intregii vieti.. iar acum nu mai pot concepe sa traiesc fara aceste lucruri care mi-au marcat adolescenta...
Din fericire, sau din pacate, nici acum nu stiu cum e mai bine pentru mine, inca nu mi-am descoperit talantul, pentru ca daca as fi fost preocupata sa-mi fac o cariera, sa scriu o carte, sa am cat mai multi pacienti, sau cine stie ce alta meserie pe care s-o traiesc, nu as fi avut viata de familie pe care o am acum. Poate nu as fi avut atatia copii, nu m-ar mai fi durut plecarea din Ro.. altfel as fi privit lucrurile...
Acum, nu-mi doresc decat liniste si sa fiu cat mai aproape de parintii din Romania, de Bradetu, de manastiri..
Azi e o zi cenusie, atmosfera e incarcata si parca nimeni nu misca.. si nu ma pot abtine sa nu potrivesc vremea asta cu soarta Americii..