Pancake cu ceapa verde

@floridecires

@floridecires

Delicioase.. le-am gasit aici.

Colinde

Tudor Gheorghe - A venit si aici Craciunul
Asculta mai multe audio Diverse












...


..


.

Christmas show

Ieri am avut prima reprezentatie, pe o vreme cainoasa care mi-a dat niste senzatii tari (sarmanul copil). A trebuit sa mergem pe autostrada, la o viteza mare, pe o ninsoare amestecata cu flescaiala, ceata, portiuni de gheata pe jos.. minunat..
Din cauza asta n-am avut nici prea multi invitati, toti fiind prea speriati sa vina..
Si totusi, spectacolul a iesit bine, desi Miss Irene - conducatoarea programului Musical Youth Club avea mari emotii. Atat i-a dascalit pe saracii copii ca pana si eu visam piesele alea:))
Erau 10 homeschooleri, diferite varste, din care cel mai mare are 13 ani..
Aici e cantecul de inceput:

Photo and video editing at www.OneTrueMedia.com

Mie mi-au ramas la inima "Mary, did you know?" si cantecul cu fluierase.
Foarte frumoasa atmosfera, desi copilasii astia sunt sectanti parca sunt mult mai bine crescuti decat copiii ortodocsi de la biserica sarba, nu stiu ce face diferenta dar parca sunt mai traitori.
Azi, aveau in program 4 azile de batrani la care sa mearga sa cante si vremea la fel de mizerabila. Cu greu am lasat pe N cu Olguta sa mearga si au fost impresionati: saracii batrani asteptau cu 2 ore inainte sa vina copiii, se instalasera in sala plini de emotie.. Cum sa nu-i bucuri?
E greu sa faci fapte bune, asta e clar.

Si-am petrecut

..foarte bine, tortul bun bun bun, oamenii draguti, a dat si prima ninsoare, heh, ce mi-as mai dori acum?..
Sunt incantata ca anul asta si-a adus aminte de noi multa lume, ciudat, vad ca inca nimeni nu ne uita... :D

Tort de post

Il incerc pentru Olguta:)


TORT DE POST

Pentru blat(am folosit un pahar de 200 ml):

- un pahar suc de portocale + un pahar lapte de banana (o banana mica mixata cu jumatate de pahar de apa); am pus banana pentru ca ajuta la legarea aluatului
- un pahar ulei;
- 3 pahare faina;
- un pahar de zahar (aici puteti pune mai mult daca il doriti mai dulce)
- un plic praf de copt:
- o lingurita bicarbonat de sodiu;
- coaja rasa de la 2 portocale

Se amesteca separat ingredientele uscate si cele lichide, apoi cele lichide (e bine sa fie amestecate cu mixerul pentru a face bule) se toarna peste cele uscate. Dupa amestecare rezulta un aluat putin mai gros decat cel de che care se pune la copt in tava rotunda, 45 minute la foc mic. Inainte de a fi scos se face proba cu scobitoarea; nu se lasa prea mult in tava pentru ca se umezeste. Sfat: e bine ca blatul sa fie facut din timp, cu una-doua zile inainte, astfel are timp sa se usuce bine. Al meu nu a iesit foarte inalt, dar am reusit sa-l tai in trei.

Crema:
- 750 ml suc de portocale
- 250 ml smantana de soia (poate lipsi si atunci se une 1 litru de suc de portocale)
- 2 plicuri pudding cu cacao sau 6-7 linguri amidon si una - doua de cacao (eu am avut plicuri de pudding si am vrut sa scap de ele)
- 150 g ciocolata amaruie (eu am folosit o ciocolata Dark Orange si 1/2 obisnuita)
- 6-8 linguri de zahar (depinde de cat de dulce este sucul de portocale)

Sucul de portocale si smantana se pun la foc impreuna cu zaharul, puddingul se dizolva in cateva linguri de suc si se apauga peste amestecul de pe foc. Cand crema se ingroasa se pun si tabletele de ciocolata rupte in bucatele; se amesteca pana la topirea ciocolatei. Crema se lasa la racit.
Se umple blatul cu aceasta crema si se decoreaza cu felii de portocale.

Compunerea..

Prima compunere a lui Codrinel.
De ce e deosebita? E facuta de buna voie:), in romaneste si cu subiectul ales de el...



Inca am lupte el, pentru ca nu vrea sa invete sa scrie/sa citeasca in romaneste si asta ma mahneste tare. Tot timpul aud "I hate limba romana", "Romana'i yucky" desi mie mi se pare muuult mai usor sa-l invat romaneste.. In fine, azi m-a dat peste cap cu compunerea lui..

Si ca sa ma mai laud un pic, cu talentele mele de data asta :D, am facut un minunat cozonac de post, care numai de post nu arata, este incredibil de pufos si dupa o zi, fara lapte si oua.. Hm, asta chiar il surclaseaza pe cel obisnuit pe care-l fac De Craciun..
E bun dimineata la copii, ca tare ma streseaza ca n-am ce sa le dau de mancare de post..

Cantecele

Pregatirea pentru spectacolul de Craciun. Avem la Music Youth Club un repertoriu de cateva cantece si le toot pregatim; aici sunt cateva variante..
Cam cu asta ne ocupam timpul acum:)

Make photo slide shows at www.OneTrueMedia.com

Photo and video editing at www.OneTrueMedia.com

Make an on-line slideshow at www.OneTrueMedia.com

Saptezecisiunudeani

"Ţelul final nu este viaţa. Ci Învierea.
Învierea neamurilor în numele Mântuitorului Iisus Hristos."




Dumnezeu sa te odihneasca!


TLC.



...

Superkids:)

...

Din nou HS, la alte mamici

Un articol bun, despre motivatii, viata intr-o familie cu copii HS. Mai bine decat as putea spune eu.

N-am timp sa-l traduc, cine vrea sa-l citeasca:

http://fromthisminute.blogspot.com/2009/08/great-big-year-of-learning.html

...

Cum am mai spus, Olguta e campioana la vorbit.. mult..
Incerc s-o adorm pe Lia si ea vorbeste, vorbeste..
Ii spun rastita si cu ochii-n barba de somn:
-Bine, taci din gura!
Dar ea, cautand printr-un maldar de rufe zice mieroasa:
-Taci din gura? Asa vorbesti tu cu copiii tai iubiti?
Pfuu... mi-a fost asa draga.:)), mi le serveste cu propriile cuvinte..

Poezia

Zilele trecute o fetita de varsta lui Codrin, 7 ani jumate, i-a facut o declaratie firava..
Eu am fost impresionata.
Baietoiul- rece ca gheata..

Vine Elisabeth de la Musical Youth Club si il abordeaza pe C:
-Hi! How are you?
Codrin, putin enervat:
-Fine!
Ea nu se lasa:
-How old are you? (un zambet firav pe fata)
-Seven and a half.. (cu ochii dupa ceilalti baieti care aveau libertatea sa se alerge)
Tananamm...(un zambet si mai larg, putin misterios)
-Ah.. we are the same , but YET... so different!!
Ihi, bine, ma duc sa ma joc cu ceilalti..

Am ramas eu cu poeta.. trista..
Greu sa mai agati un baiat in ziua de azi cu poezia... din pacate.






..

Calea fireasca.

In ultima vreme cel putin doua persoane, femei trecute de 50-60 de ani, mi-au spus cu putina reticenta ca nu ar fi putut face HS cu copiii lor. Si asta ma face sa ma simt putin ciudat, un fel de alien, pentru ca nimic din ceea ce tine de HS nu mi se pare extraordinar.
Si nici eu nu sunt o femeie speciala care sa aiba calitati deosebite.

De un an de zile de cand il fac mi-am dat seama ca homeschoolingul nu e greu.
Nu cere eforturi supraomenesti.
Nu trebuie sa ai o rabdare ingereasca.
Pregatirea mea e destul de buna ca sa fac fata cel putin la clasele I-IV. Si cred ca orice parinte cu putina educatie si constiinta e la fel de pregatit ca mine.
De cand il fac, viata noastra de familie e mai frumoasa. Copiii nu se simt prizonieri in casa, pentru ca au o viata si in afara ei, au prieteni si au inteles, intr-un fel, ca e mai bine asa.

Mi-aduc aminte cat l-am purtat pe Codrin pe la gradinite..
Intai la cea publica din New York, in fiecare dimineata era o lupta sa-l lamurim sa mearga. Nick il ducea cu masina si mereu venea trist, copilul intra in scoala cu teama, il vedea cum se schimba la fata, cum isi reprima groaza de a fi lasat singur acolo, 6 ore. Profesoara lui era o doamna grasa si inexpresiva, care purta copiii de mana si ni-i aducea mecanic la usa sa-i luam- nici eu n-as fi putut s-o indragesc. A pus capac violenta unui coleg spaniol, care l-a trantit cu capul de perete. El era prea timid sa riposteze si nici nu putea sa gestioneze relatia cu ceilalti baieti mai grosolani.

L-am mutat la gradinita ortodoxa greceasca, particulara. Ne lua 2 ore sa-l ducem/aducem de acolo. O groaza de timp pe care-l furam de la fete. Ele veneau cu mine in masina, pentru ca n-aveam cum sa le las singure. Pe Cornelia o luam intotdeauna de la somnul de pranz, pe care i l-am facut praf, un an de zile.
Nici aici nu i-a placut, venea de la scoala si isi trantea ghiozdanul pe jos, daca incercam sa-l dragalesc sau sa-l intreb ce a facut la scoala nu-mi raspundea, ma respingea, se simtea frustrat. Ii vorbea urat Olgutei si nu se mai intelegeau deloc, nici vorba de joaca intre ei.

Nici eu si nici Nick nu suntem adeptii dusului la scoala cu orice pret, educatia se poate face si fara sange si umilirea copilului si, mai ales, nu putem sa trecem peste suferinta lui.
Ne-a dat niste semnale ca ceva nu-i convine si il deranjeaza.
Era cea mai buna decizie pe care o puteam lua, in America zilelor noastre. Altfel, ne pierdeam copilul, probabil ca se instraina, devenea frustrat, neinteles de parinti, scos din mediul familial si purtat de colo colo pe la scoli in care nu se putea integra.
Am avut deci intentia sa-l dam la scoala, am facut doua incercari si amandoua s-au soldat cu esec, asa ca am decis sa incepem HS.

Ceea ce fac eu e ceva natural, se incadreaza la grija pentru un copil. Asa cum nu te nasti mama, ci devii nascand un copil, tot asa si cu homeschooling. Nu m-am nascut profesoara, dar invat acest lucru pe parcurs, cu copiii mei.

Am hotarat sa incercam educatia acasa, am ales manualele, am inceput firav cu engleza si matematica, si pe parcurs am citit si m-am inspirat de la alte mame care faceau acelasi lucru cu copiii lor.

Apoi am prins curaj, m-am inscris in diverse organizatii, am gasit o TONA de informatie si carti pretioase din care numai sa fii legat la ochi si nu inveti ceva din ele.
Am adaugat cunoasterea mediului, geografie, putina istorie si asa am ajuns la clasa a II a.

Nu stiu cum fac acest lucru, dar imi dau silinta sa fie o atmosfera placuta, sa nu oblig copiii sa memoreze prea multe, sa fac totul logic, explicand, glumind. Mai adaug si diverse crafturi cand vad ca s-au plictisit de buchisela literelor si de foile cu adunari si inmultiri.

Principalul e ca inca au o copilarie frumoasa, se joaca foarte mult si se invata intre ei.
Cornelia observa multe la cei mari, Olguta da semne ca incepe sa aiba incredere in ea, a inceput adunarile si le face fluierand, citeste cuvintele de 3-4 litere si incearca sa ia caligrafia de o coada de undeva. Si mai au timp si de muzica-asta fiind un alt motiv care apartine in exclusivitate lui Nick, el a vrut sa le dea o educatie muzicala care in scoala de 6 ore din America nu incapea.
Sunt multumita de ei.
Si eu n-am facut mare lucru, pentru ca sunt asa de usor de purtat pe calea asta, doar sa le deschizi curiozitatea prin diverse povestiri si sunt gata sa te asculte.

Eu nu fac mai mult de 2-3 ore cu ei si e destul. Pentru ca e vorba de relatia 1:1, pot sa-mi dau seama daca a inteles ceva, pot sa vad ca e atent la ce ii explic, imi poate pune intrebari de orice fel, il ajut sa indrepte ce e gresit in rationamentul lui, daca il vad plictisit ma opresc si continuam alta data, sau incep cu altceva, orarul nostru nu e batut in cuie si jonglam cu materiile dupa cum vrem.
De fapt, asta e si unit studies, relationarea cat mai multor subiecte: istorie, geografie, literatura, arta.. Putem trece de la o materie la alta fara sa simta barierele.

Scoala poate fi facuta si de parinti.
Cu toti suntem preocupati de binele copiilor, ne ingrijoram la primul semn de boala, multe din noi am rasfoit internetul in lung si-n lat pe diverse teme legate de viata lor, decizii privind vaccinarea, probleme legate de limbaj, de comportament, incat e aproape imposibil sa nu gasesti materiale pentru HS, daca alegi aceasta optiune.

Asa ca dragi mamici, nu ma mai intrebati cum e sa faci HS. Gustati si veti vedea.
E frumos si daca imbratisezi aceasta idee pe de-a-ntregul, nu ai cum sa dai gres.
Dumnezeu ne-a incredintat copiii si ca sa-i educam asa, sunt sigura de asta.

Nicholas- Botezul la maturitate.

Nu prea sunt sanse sa vezi asa ceva de multe ori in viata, mai ales in Romania.
Asadar, Nicholas - american convertit la ortodoxie.

Concert de toamna

La biserica noastra, cu un mic auditoriu:)

Insula- Lucrari artistice.

Fetita de 6 ani:



Fetita de 3 ani:



:)

Desene pentru copiii mari

De ceva timp, am descoperit niste reviste mititele cu Magic School Bus, pe care Codrin pur si simplu le-a devorat. Acolo sunt explicatii la diferite fenomene ale naturii, incursiuni in lumea plantelor, chestii din astea care se fac pe aici la Social Studies..



Bineinteles ca nu sunt crestine (ar fi fost prea bine) dar e vorba de stiinta prezentata incitant, la un nivel mai pentru copii de clasa a 2-3 a..
Acum am descoperit ca sunt si mici seriale despre Magic School Bus, sunt convinsa ca fi-miu o sa fie in delir.. :))
Le voi folosi pe post de recompensa :D
Le gasesc aici:
http://sqooltools.com/edvideos/msb/index.html

Eagle co-op

Am continuat, din septembrie, sa mergem o zi pe saptamana la locul de intalnire al celor care fac HS, de aici din Reno. I-am inscris la Exploring America pe C si O , iar pe Lia am hotarat s-o las 2 ore la un preschool, tot in cadrul co-op-ului. Pe langa asta, C mai face scrima iar O e la balet.
Acum, experienta noastra, caci e destul de interesant sa-i vad cum reactioneaza intr-un cadru organizat, alaturi de alti copii de seama lor.

Pe Lia am dus-o la preschool, o camaruta amenajata cu multe jucarii, unde trebuie sa fac voluntariat 6 ore. Imi pica destul de bine pentru ca vreau s-o vad ca merge cu placere acolo, fara spaima de a fi despartita de mama. Suntem cam 3 mamici la 5-6-7 copii.

In prima zi, o fetita de vreo 4 ani, destul de vanjoasa, urla din toti plamanii la usa, complet imuna la incercarile firave ale unei mamici de a-i distrage atentia. O tinea pe-a ei, una si buna, nu voia acolo.
Cand am vazut-o, m-am gandit ca pana acolo a fost rabdarea bebelusei, n-o sa mai vrea deloc socializare:).. O tineam in brate si am simtit-o cum ma apuca mai strans (de fapt, si pe mine ma ingrozeau urletele copilului). Am asezat-o la o masuta si dupa primele 10 min in care-si tinea Maca strans in brate, a acceptat sa coloreze niste animale si s-a mai destins.
Fetita care plangea era in continuare stresata si pentru ca mi-era mila de ea, am intrebat-o pe Miss P-coordonatoare programului de gradinita daca nu pot sa ma duc cu ea pe afara, cateva min, sa se linisteasca..
Am simtit-o usurata cand am luat copilul de acolo.. :)
Am luat fetita si ne-am dus la un tonomat de pe sala, am incercat sa fac un joc cu ea- am intrebat-o daca ma ajuta sa iau o sticla de apa, ea pune banii si invarte rotita.. Parea mirata, dar a acceptat incet sa se lase distrasa. Cand tocmai se linistise, a trecut pe acolo o femeie si a recunoscut-o:
-Rachel, ce e cu tine? Hai sa te duc la mamica ta. Si a luat-o..
A venit cu ea apoi la gradinita si a stat pana s-a integrat. Dupa prima ora, cine radea cel mai tare pe acolo? Rachel..

Lia era putin mirata de atatia copii mici, i-au placut jucariile si a stat la masa sa deseneze. In prima zi nu a comunicat cu alti copii, si-a vazut de treburile ei. Ce nu mi-a placut a fost ca Miss P avea un program batut in cuie care trebuia executat no matter what. Acum haideti sa citim, veniti toti in jurul meu, acum haideti sa numaram in cor, sa desenam, etc..
Era dragut ca nu-i lasa sa se plictiseasca dar ma enerva lipsa de empatie- inainte sa aiba timp sa-si termine activitatile ii lua repede la urmatorul punct de pe lista.
Pana nu si-a terminat desenul ei, cu animalute, colorate fiecare cu culoarea lui, fara sa depaseaca marginile, Lia nu s-a ridicat de pe scaun, nu s-a dus sa asculte povestea, a facut cum a vrut.
In mare, am fost multumita de evolutia ei, in afara de faptul ca amesteca limbile si nu prea intelege engleza (are doar cateva formule uzuale pe care le stie si le foloseste), a fost ok- imparte jucariile, incearca sa relationeze cu alti copii, urmareste ce spune Miss P, nu plange, daca nu intelege ceva se uita la ceilalti si ii imita :D, are rabdare si e o lady la masuta cand mananca:)

A doua saptamana cand am fost, chiar ma tragea de maneca sa intram mai repede, si-a luat locul la masuta si a fost o dulcica. Am mers pe afara si am adunat frunze colorate de toamna, am taiat cu formele plastilina si chiar a facut un fel de ierbar cu tot ce a gasit pe jos:).
In fapt, eu urmaresc sa isi dea drumul la limba, si eram curioasa daca e in urma celorlalti copii. Dar nu e, faptul ca are 2 frati mai mari cu care se joaca toata ziua a facut-o sa fie foarte sociabila.

In prima zi, cand am ajuns la usa gradinitei s-o iau, si eram si cu Olga si Codrin, asa de tare m-a impresionat, cand i-a vazut, si-a schimbat acea expresie de fetita pierduta si s-a lipit de ei intr-un mod atat de firesc, incat am avut senzatia regasirii unei piese de puzzle pierdute:). Se integra perfect in trioul Codrin-Olguta-Lia.

Codrin, si el are probleme de adaptare, de obicei sta in spatele Olgai si o impinge sa faca ea primul pas, dupa aia isi da drumul. La scrima e retras, putin in expectativa, nu se arunca in demonstratii ample ci prefera sa ii urmareasca pe ceilalti. Nu stiu de ce se teme, poate de a nu se face de ras, isi studiaza miscarile si ce ma supara, e ca uneori face pe bufonul, tot un fel de a-si masca trairile.
Cred ca e buna scrima asta, pentru ca-l obliga sa fie mai ofensiv, si am vazut asta la biserica, hihi, cand s-a duelat cu un copil de varsta lui :)

Olgu, draga de ea, merita floricele si bomboane, e extrovertita familiei, relationeaza perfect cu oricine:D, initiaza discutii, mangaie cainii prin parc din prima, il introduce peste tot pe fratele ei, are un mare dar de a se face placuta, observata, ascultata:D
Mai putin scoala.. Foarte greu cu ea, refuza cu obstinenta sa faca cele mai simple lucruri, comparativ cu Codrin, la varsta ei facea mult mai multe lucruri, era mai capabil.

Incredibila relationare:

Olga e foarte sharp in relatiile cu oamenii, perspicace si are un fler fenomenal (genul de street smart) insa e putin natanga la scris, pian si memorat ceva.

Codrin e retras si se cam incurca in relatiile sociale, pe cei de varsta lui incearca sa-i impresioneze tot timpul cu ceva si cade in laudarosenie, dar la invatat e opusul Olgai:
-are suplete in digitatie la pian, indrageste caligrafia si se descurca destul de bine cu matematica si vocabularul.
Greu de inteles de ce asa, cum sa le ajut o dezvoltare uniforma?.. Sa apuce viata si in scris si in vorbit cu aceeasi pofta, fara a fi cumva afectati de neputinte si conditionari neintelese...

Celtii

Duminica am fost la festivalul celtic, care aici e la mare trecere deoarece in oras sunt cateva ..mai multe, clanuri celtice care se mandresc cu originea lor si mentin foarte bine spiritul medieval celtic aprins..
Ne-am bucurat sa vedem o fanfara plina de cimpoieri tineri:), lupte medievale cu sabia, niste pirati rataciti, aruncatul cu busteanul:)), cateva printese si multe alte minunatii de care nu te mai saturai.
In comparatie cu Festivalul Grecesc, parca ne-am simtit mai intre ai nostri aici.

Jurnal de bebelus

Are 10 saptamani. 3 cm.
Inimioara ii pulsa repede, ca a unei vrabioare speriate.
179 batai pe min.
Se misca incontinuu, ceea ce m-a facut sa lacrimez, simtindu-i dorinta de a se juca- fratii lui erau in parc atunci, i-ar fi placut cu ei.
I-am vazut manutele, piciorusele, capul.. la un moment dat a inceput sa sughita nevinovat.
I-am povestit lui Nick despre bebe si m-a intrebat ce e? fetita sau baiat?... e sanatos?:)
De unde sa stiu, are doar 10 saptamani, e cat un degetel.

Saptamana a-12-a

Greturile au mai trecut, mai sunt vagi urme de sensibilitate dupa amiaza. Foarte straniu, ma apuca greata dupa ora 1-2 PM si ma tinea pana seara. Nu mai suport miros de barbecue, carnea nu ma inspira deloc, in schimb, sunt foarte atasata de branza:))..
Si nu am pofte, funny, la ceilalti parca eram un sac fara fund, acum doar fructele ma satisfac.

Ioana (nasa Corneliei) m-a intrebat cum a fost la celelalte sarcini.. Nu mai stiu, amintirile s-au amestecat in capul meu, imi amintesc doar ca la Codrin am avut tot asa stari de greata, parca erau la fel.. dar asta nu inseamna nimic- nici ca e baiat, nici ca eu imi aduc aminte cu claritate.

Pana acum doar barbatii m-au intrebat ce e, LOL.. Nick, Parintele James si parintele Filotei.. ce nerabdatori sunt, domne'.. Well, mi-e cam groaza de momentul adevarului, sper sa ma impac bine cu ce-o fi.. Adevarul e ca nu mai vreau sa ma duc pe piste gresite, o fetita va fi la fel de buna ca si un baietel. Inca am in minte socul de la Cornelia, si acum ma uit la ea si ma simt binecuvantata..
Oh, e atat de greu sa schimb ceva in mine, eu toata viata mi-am dorit sa ma fi nascut baiat, nu mi-am dorit fetite si chiar am avut momente de respingere cu Olga, cred ca am fost mult mai rece cu ea decat sunt cu Cornelia:(((

Dumnezeu stie mai bine ce ne lipseste. Si ar trebui sa acceptam asta cu liniste... si Nick si Codrin... Ei sunt foarte nerabdatori sa afle ca-i baietel..

19 saptamani
Bebe misca. E foarte gentil:), de la ceilalti imi ramasese amintirea unor picioare ascutite, ba la unul stiu ca ma zdruncina toata cand incepea dansul. Marti am morfofetala si nu ma incearca nicio dorinta.. As vrea sa stiu ca-i sanatos.
LA un moment dat, citeam pe internet ceva despre par. Arsenie Boca si am simtit clar ca stiu ce e bebe, am simtit ca-i fetita, hehe... Ciudat.
Sarcina asta am dus-o in liniste, singura, nici mama si nici sor-mea nu stiu. Ma simt mai bine, e secretul meu, pacea mea.
C si O sunt uimiti de cat de mare e burta mea, dar nu si-au pus nicio intrebare despre modul cum a ajuns bebe acolo.. Hihi, credeam c-o sa am de furca cu ei, dar sunt foarte linistiti si au acceptat explicatia mea de la inceput. Doamne Doamne a hotarat sa mai avem un bebelus si asa s-a format.. Mai mult nici n-au cerut...
Am niste copii minunati:)



29 de saptamani

Am o burta imensa.. De acum toti ma intreaba cand o sa nasc.. Pana si Nicu m-a intrebat daca ascund tripleti.. huh.. M-am ingrasat 9 kile si deja arat buhaita la fata, am facut varice in toate locurile mai umbrite, gafai ca o locomotiva si de abia ma intorc pe o parte sau alta in pat.. Nu-mi aminteam de neplacerile astea:)
Am facut inca de prin sapt a-20-a niste varice vulvare care ma afectau f tare, abia puteam sa merg, aveam senzatia ca imi atarna o piatra si mereu simteam nevoia sa-mi sustin.. caderile:).. Am cumparat o centura potrivita pentru astfel de probleme: traiasca America..
Acum de abia simt problema, desi mai am unele neajunsuri..


32 de saptamani

Sambata dimineata m-am trezit si de atunci totul a inceput sa o ia la vale- contractii peste contractii. Ma simt slabita, obosita, greoaie, burta imi atarna.. Marti am fost la control si m-au monitorizat.. Contractii si inceput de dilatatie- 1 cm, dar inima lui bebe era bine-Slava Domnului..
Destul de scary pronosticul, madam dr m-a enervat pentru ca ma facea putin vinovata de asta, imi spunea ca e prea devreme sa nasc copilul asta.. Mersi, parca eu nu stiu!
Nu mi-a dat nimic, cica doar rest in bed.. Pfiuu, in Ro cred ca imi dadeau niscai injectii sau pastilute.. Nici nu stiu cum e mai bine:((.. Totusi as fi avut nevoie de niste ajutoare, nu are cine sa-mi faca treaba pe acasa: fac mancare, pune masa, strange masa, mai supraveghez copiii sa nu isi bage betele in ochi prin curte.. help!!!
Nicu pare destul de linistit, treburile sunt incurcate, dar totusi avem ceva back up-uri, doar nu stam in desert:D
Sper sa fie copilul sanatos si sa mai stea cel putin 2 saptamani.. Uof.

Desene

Asa aratam noi in viziunea Corneliei:)

Flamingos- de Olguta



Peter Pan al nostru:)

Jurnalul

Ei bine, nu am somn si m-am sculat cu o senzatie de iritare asa ca trebuie sa vars oful.
Am citit Jurnalul lui Bartolomeu Anania si pentru prima oara in viata mea am ganduri de sacrilegiu pentru o carte. Imi imaginez cum ii smulg paginile, incet, si-i dau cele mai rusinoase intrebuintari.
Poate am s-o folosesc ca stepper la urcatul pe tron al micilor printi.
Poate o fac cumva pierduta prin casa asta -ar fi prea dragut insa.
Incredibil.. si credeam ca e singurul personaj acceptabil din ierarhia bisericeasca.... Cum or fi ceilalti? Dumnezeu cu mila, ma simt rau, rau...

Vizita interesanta

Azi am fost sa vedem cum arata pe dinauntru o statie de Firefighters. Mi se pare mai potrivita denumirea in engleza decat pompieri, in fapt ei sunt cei care se lupta cu focul, nu cei care folosesc pompa de apa, hm..
Chiar eram putin suparata ca pruncii nu vor avea parte de o astfel de vizita (pentru ca aici scolile organizeaza astfel de excursii) dar uite ca Dumnezeu are grija de toate si unul din grupurile de HS la care suntem inscrisi a organizat azi un trip la un Firestation din Sparks (un fel de cartier al orasului Reno)



Impreuna cu cateva familii de homeschooleri am fost initiati in tehnica "Stop, Drop and Roll" una din regulile de siguranta pe care se bate moneda mult.
In cazul unui incendiu, daca hainele iti sunt prinse de flacari, nu incepi sa strigi dupa ajutor, nu alergi dupa telefon sa formezi 911, ci mai intai iti acoperi fata cu mainile(ca sa nu te arzi) apoi te arunci la pamant si te rostogolesti ca sa stingi flacarile.


Aici Olguta face manevra,


sergentul Oliver,


si aici Codrin.



Ciudat ca in aceasta unitate aveau shifturi de 48 de ore (nu stiu de ce) si erau echipati cu de toate: dormitoare, bucatarie, sala de entertainment... o placere sa vii la servici.
Am trecut apoi la etaj, unde ne-a aratat paturile, sala de mese, TV-ul.. si langa ele stalpul pe care se aruncau in jos la sunetul sirenei- in cazurile extreme de urgenta.
Am avut parte si de niste demonstratii din partea lor...- destul de infricosator, caci stalpul era la vreo 6-7 m de pamant :D








Partea cea mai interesanta a intregii vizite a fost atunci cand serg Oliver s-a imbracat cu echipamentul intreg de firefighter. L-am filmat, partial, pentru ca atunci cand si-a schimbat fata punandu-si masca de oxigen, Cornelia a vazut un robot inspaimantator si nu s-a mai oprit din tipete pana n-am plecat de langa el.



Din momentul in care suna alarma, firefighters au 60 de sec sa iasa din statia de pompierei, deci in asta intra si imbracatul si indesatul in masina.. Pretty scary... ar trebui sa-l duc mai des pe Codrin la astfel de demonstratii.. pana iesim din casa adorm cu ei agatati de mine.

Am mai vazut masini interesante, cu tot felul de usi, usite ascunse, niste mici uzine in care cred ca gaseai si un ac cu ata, medalii, mici toporisti folosite la spart, vechi de 50-60 de ani, lantere cu care puteai vedea prin fumul gros si cel mai impresionant, la intrarea in cladire era un lung sir de pietricele cu numele celor cazuti la datorie.. Ultimul era in 2008. Altul avea 31 de ani. :((










La sfarsit am facut o poza de grup, asta indemnati de cel care ne-a plimbat si aratat totul pe acolo, un serg al carui nume nu l-am retinut. Au fost atat de draguti, fara sa fie nevoiti s-o faca, incat m-am simtit obligata sa le multumesc de muuulte ori..
Nu ma pot dezobisnui de comparatii:((



Homeschooling rocks!!:)

A INCEPUT SCOALA!

.
.